Nu. Aşa nu.
E destulă mizerie pe lumea asta. Nu-mi striviţi şi ultimul strop de încredere pe care îl mai am in oameni.
Contrar celor crezute de voi, există o mână de suflete cărora le pasă, poate prea tare. Pe ăştia îi călcaţi în picioare. Într-o ţară în care singurele cărţi care se vând CU SUCCES sunt manualele şi titlurile din bibliografiile universitare, cred că nu are nimeni dreptul să ridice sabia şi să facă lege. Un sfat prietenesc din partea unei copile care nu înţelege locul şi rolul disputelor voastre nu tocmai diplomate: Într-un război, nimeni nu caştiga. Şi, până la urmă, cât de tare poate un şarpe să-şi mănânce coada? Cine, ce a facut, care, cât a dres, nesemnificativ. Detaliile nu mai contează nici cât negru sub unghie.
Vorbesc în numele nostru, al idioţilor care sterg cu mâneca toate cărţile SF româneşti prin librării (la propriu), indiferent de ce hram poartă, pentru că sunt rare… ale dracului de rare. Până intr-o zi, când ne-om plictisi… e destulă beletristică la americani, de ce să ne futem nervii?
Pentru binele nostru, vă rugăm frumos să vă strângeţi grămadă şi să vă inchideţi într-o cârciumă şi să nu ieşiţi de acolo până când vă convingeţi că vă curge aceeaşi pasiune prin sânge! Lăsaţi jegul moral să existe acolo unde oamenii sunt, de fapt, animale.

Subscriu 110%!!
Ca idee, aceasta (subiectul articolului tau) este tema urmatorului editorial al fanzinului Gazeta SF
Mi se rupe sufletul in mii de bucati si aschii atunci cand aud si vad ca se intampla astfel de lucruri. La faze de genul asta, nu tin cu nimeni. Dreptatea nu exista, degeaba o cauta toti, vina e impartita. Mai trebuie doar asumata. Pana se hotarasc pe ce cale vor s-o apuce, cineva trebuie sa le atraga atentia ca exista niste indivizi fata de care au si obligatii: cititorii.
Cuvintele de mai sus vin de la o fata care a plans la 23 de ani cand a pierdut o carte de colectie. Averea unora nu se masoara in bani, motiv pentru care pretuiesc lucruri greu de inteles.
Care este acea carte de colecţie? Poate reuşim să dăm o mână de ajutor…
Carticeaua si-a gasit drumul inapoi catre mine. Fundatia Renascuta. :)
indignarea-i mare, scrisul frumos, dar care e motivul?
O durere in suflet. Doar atat. Jur pe rosu.